Bine v-am regasit!
Ce mai faceti mai copii? Mi-ati dus dorul? V-ati gandit la mine? Normal ca nu... de ce ati face asta? :)
So... A trecut atat de mult de cand n-am mai scris pe-aici de nici nu-mi amintesc cand am intrat ultima oara... but whatever... I`m back.
Intre timp:
- Am devenit student! Iata-ma in Sibiu, in fata unui laptop care nu este al meu, este al colegului de camera.
- Am iubit.
- Am urat.
- Am iubit din nou.
- Am urat si mai mult.
.
.
.
- Si acum?
Ce este iubirea? Va intreb pe voi. Eu nu mai stiu. Am pierdut notiunea, sensul, ideea. Sentimentul.
Schimbare de plan. O sa vorbesc la per tu. Astfel o sa ma adresesz fiecarui cititor in parte :D
Asadar, draga cititorule, ce este iubirea?
Variante de interpretare:
- Nimic, si totusi totul.
- Totul, si totusi nimic.
- Nu exista iubire.
- Iubirea este o parere pe care o ai la inceput in privinta unei persoane (preferabil de sex opus), care ulterior se transforma in rutina si devine practic degeaba...
- Iubirea nu poate fii exprimata in cuvinte.
De ce te intreb asta? Pur si simplu... Ma gandeam la ce sa scriu si datorita unor fapte recent intamplate am decis sa vorbesc despre acest subiect. Poate reusesti tu sa ma elucidezi...
Ce e, cititorule, iubirea despre care vorbesc atat de frumos atatia si-atatia autori de carti? Cineva imi spunea odata ca si-ar da si viata pentru persoana iubita, ca ar face orice pentru ea... Ca tot ce-i al ei e al lor si ca lumea e un punct care gravitaza in jurul cuplului... Cineva imi promitea odata ca o sa ma invete ce inseamna iubirea... Vorbe?... Tu ce crezi?
Pana la urmatorul articol, draga cititorule, eu ma retrag in bezna camerei de camin (metaforic vorbind) si ma duc sa-mi fumez amarul (...a trecut un avion). Ai grija. Pa!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Poate e totul -sau asa ajungi la un moment dat sa crezi, ptr ca apoi sa-ti dai seama ca nu e nimic, a fost ceva-dar nu se stie sigur ce, a fost o iluzie si atat. Poate nici macar atat. Dar te caleste si te invata macar teoretic ce sa stii, ce sa astepti si ce sa nu speri ca vei primi de la acel cineva,indiferent de promisiunile initiale. E complicat sentimentul asta, de multe ori ai impresia ca nimeni nu te intelege. Si poate chiar asa si e.
RăspundețiȘtergeresi-atunci care mai e rostul vorbelor... vezi, te contrazici. Ce rost mai au promisiunile, si cuvintele si faptele ce le preceda. E aiurea cand cineva zice si face si altcineva doar zice si se multumeste cu a spune: "Fapte, nu vorbe" si-apoi nu demonstreaza nimic...
RăspundețiȘtergereiarta-ma....dar e mai bine asa.tin la tine mult si nu-mi place sa te vad asa!
RăspundețiȘtergereIdeea e ca in notiunea de "iubire" nu incap prea bine vorbele, nici faptele. Ci sentimentele. Ca alegi sa le arati si sa le demonstezi sau sustii prin vorbe sau fapte,asta e altceva. Esential e ca le simti tu in tine insuti; dar asta e un lucru atat de ciudat si e greu de gasit un inceput sau un sfarsit logic si coerent. Pt ca totul tine de neprevazut. Nu stii ce vei simti pt cel iubit de azi pe maine. Nu stii nimic concret. De aceea -poate- totul e, de fapt, o mare contradictie de termeni. Cu scopul de a gasi o "definitie" inexistenta a acestui sentiment. Care, cum am mai spus, cred ca e mai mult decat in van cautata...
RăspundețiȘtergereSalutari si continua cu blogul; personal imi place ce apare pe aici